M-am intalnit cu sintagma aceasta care mi-a placut foarte mult in cartea recenta a lui Pascal Bruckner – „O scurta eternitate : Filosofia longevitatii”- publicata la editura Trei anul trecut.Imaginea verii indiene era folosita de Bruckner pentru a descrie perioada de dupa implinirea varstei de 50 de ani, in contextul in care speranta de viata a crescut continuu in ultimii ani (pornind de la 45-50 de ani in anii 1900), catre 81-82 de ani in unele tari cum ar fi Italia si Spania.<\/p>\n\n\n\n\n\n\n\n
Asadar, cum iti vezi viata stiind, spune autorul cartii, ca milenialii pot spera sa traiasca 100 de ani? Incepi sa constientizezi ca „ai timp” ? Ramane prima ta optiune sa „te repezi” sa te casatoresti si sa faci copii la 20 de ani avand grija sa-ti termini repede si studiile? Sau iti acorzi mai mult timp pentru a te descoperi, asa incat sa-ti alegi un drum care sa te reprezinte, cu care sa fii congruent cel putin o buna bucata de vreme?<\/p>\n\n\n\n
Cartea deschide „usile batante” pe care putini le explorau pana acum: de-a lungul vietii putem avea mai multe feluri de formare profesionala, mai multe meserii si chiar mai multe parteneriate sau casatorii.Da, se pare ca pana la urma ultimatumurile traditionale ale societatii ar putea fi din ce in ce mai mult ocolite sau „adaptate” bioindividualitatii fiecaruia dintre noi.<\/p>\n\n\n\n
Ce facem cu perspectiva unei longevitati nemaintalnite pana acum? Pentru inceput, ne-am putea gandi sa castigam indulgenta fata de noi, fata de ezitarile, incercarile si poate nereusitele noastre, iar mai departe am putea alege uimirea si bucuria in fata optiunilor pe care le poate oferi viata in loc de panica in fata diversitatii.<\/p>\n\n\n\n